- Criminalitatea în Occident, o provocare în creștere
- Promenada împărătesei Sissi și reabilitarea cădițelor cu apă termală la Băile Herculane
- Garduri solare, nouă inovație pentru producția de energie verde
- Dacia demarează un program de concedieri voluntare
- Ordinea internațională amenințată la un nivel nemaiîntâlnit de la Războiul Rece
„Orchestra Titanic”, în regia lui Felix Alexa, deschide anul teatral 2018 la TNB
Teatrul Naţional „I.L.Caragiale” din Bucureşti deschide anul 2018 cu premiera spectacolului „Orchestra Titanic”, de Hristo Boicev, în regia lui Felix Alexa.
După avanpremierele din 13 şi 14 ianuarie, premiera oficială se va bucura de prezenţa autorului, fiind programată în serile de 16 şi 17 ianuarie, la Sala Pictură a TNB.
Cu acest spectacol, TNB continuă preocuparea pentru zona balcanică, un spaţiu atât de special şi atât de ofertant dramatic, iar regizorul, fin observator al acestui spaţiu, invită publicul, într-o companie excepţională – distribuţia care îi dă viaţă scenică, la o poveste aflată la graniţa dintre real şi oniric.
Claudiu Bleonţ, Mihai Constantin, Mihai Călin, Richard Bovnoczki şi Tania Popa sunt eroii unei piese care s-a bucurat de 30 de montări în toată lumea. „Orchestra Titanic” este o comedie filosofică şi absurdă despre dorinţa de evadare în iluzie. Felix Alexa creează un univers de un realism magic, potenţat şi de decorul fascinant al ingenioasei scenografe Andrada Chiriac.
În Orchestra Titanic, patru personaje aflate într-o gară părăsită şi distrusă, o imagine a singurătăţii şi ratării fiecăruia dintre ei, repetă la nesfârşit un posibil scenariu al salvării din această existenţă lipsită de sens. Ei, de fapt, repetă propria piesă scurtă, cu final previzibil, intrând într-o iluzie pe care şi-o alimentează jucând „teatru”. Un „teatru” văzut ca o salvare posibilă din monotonia unei vieţi ratate, un „teatru” ce le poate da, fie şi pentru scurt timp, iluzia salvării.
Ironia lui Boicev devine însă şi mai puternică odată cu apariţia lui Harry, un magician ce le aduce perspectiva salvării printr-o iluzie şi mai mare decât teatrul, o iluzie supremă, ce reprezintă trecerea lor în altă dimensiune, în care totul devine posibil.